Astia iar sparg sticle...

Astia sparg sticle: una, doua, douazecei, o suta, iar sunteul nu conteneste sa ma sece de nervi. Dintii imi stau sa plesneasca unul cate unul afara din gura. Muzica bubuie tare devenind de neinteles si cu groaza, pentru un moment, am impresia ca imi sangereaza o ureche. Mai arestez o sticla pe jumatate plina si o dau peste cap. Ultimele trei partide au avut un continut de rahat, deci sper ca de data asta sa fi nimerit ceva bun, poate nu e sticla de diluant.
Astia, iar sparg sticle. Primate fumate, baute, si mai bine de jumatate nefutute. Una dintre sticle imi trece milimetric pe langa cap si se face tandari in peretele din spatele meu. Acum chiar cred ca imi sangereaza o ureche, capul imi vajaie furtunos. Incep sa injur cu sete! Cum dracul am ajuns aici nu imi amintesc. Ce dracul am baut asa de mult; nici asta nu imi mai amintesc, dar astia tot sparg sticle futule muma'n'cur si i-as impusca pe toti! Acum!Urlu la toti cat ma tin plamanii, sa faca liniste, dar nu ma aude nimeni. Probabil nu urlu destul de tare, probabil mi se incurca limba in gura sau probabil nu urlu deloc. Probabil, probabil, probabil... atata probabil imi da stomacul peste cap si dau afara langa primul zid tot ce am consumat ca porcul. Futui mama masii de stomac! Vreau sa ies afara, dar unde naiba era iesirea aia? Etajul unu, etajul doi ... de cand are cladirea asta atatea etaje? Iar stomacul! Nu, nu din nou!
Alerg nervos bojbaind prin intuneric si semi intuneric, ma izbesc de cupluri pacatoase ascunse prin tocuri de usi, ma izbesc de matahale cu sticla'n bot, ma izbesc de ici colo numai in iesire nu. Ma las in jos pe perete pana ating podeaua holului, simt nevoia sa ma odihnesc si pentru un moment incerc sa uit ca stomacul a luat-o razna. Dracul stie cat e ceasul, peste tot e intuneric si vag mai palpaie pe alocuri cate un bec pe jumatate ars, ar putea fi si ziua in amiaza mare ca tot nu si-ar da nimeni seama. Cand stomacul ma lasa in pace pentru cateva clipe ma ridic si incep sa merg grabit bojbaind din nou pe holuri. Sub picioare imi pocnesc asurzitor cioburile de sticla sparta. Astia au tot spart sticle pana acum. Haos, extaz, sex, moarte, droguri si rock'n'roll. As fi dement sa indraznesc sa cer cuiva pastile de cap sau stomac in tot balamucul asta. Muzica pare acum sa capete un oarecare inteles si in sfrasit am si o coloana sonora la tot rahatul asta. Ma plimb somnabul si in unele locuri observ involuntar cum sunteul ce imi vine scrasnind de sub picioare se schimba treptat. Nu mai calc de mult pe cioburi de sticla, calc pe seringi. Noaptea asta arde mocnit intr-o zapuseala uscata, in unele locuri miroase a iad, iar in unele a medicamente si spirt. Peste tot PUTE! Toata duhoarea asta imi intoarce pentru a mia oara stomacul in toate directiile. Fiti-ar naiba sa-ti fie de stomac. Caut din nou iesirea si de data asta chiar intentionez sa ies si sa nu ma mai intorc. Unde dracul era? Etajul unu, doi, unde ...? Nici un minut nu trece si ... Stare de urgenta! De data asta gata, o sa-mi borasc stomacul cu tot cu intestine. Asta era! Iesirea era la parter! Cobor, ratez ultimile trepte si ies afara impuscat; aterizez pe beton cu obrazul in ciment. Ah, aer curat. Stomac linistit. Ultimul lucru care se sparge pare a fi acum constiinta mea. Inchide ochii, asa, incet, incet, o sa te odihnesti acum si ... Bezna!!!

"...even the ghost was more than one person..."

Seven simple rules for life in hiding :

1.Never trust a cop in a rain coat.

2.Beweare of enthusiasm and of love. Each is temporary and quik this way.
3.When asked if you care about the world’s problems, look deep into the eyes of he who asks. He will not ask you again.

4 and 5.Never give your real name; If you are ever told to look at your self. Never look.

6.Never say or do anything that the person standing in front of you can not understand.

And 7: Never create anything! It will be misinterpreted. It will chain you and follow you for the rest of your life and it will never change.

Scene from the motion picture "I'm not there"

Pribeag

Prin stanci de munti, rauri si izvoare
Prin fum si timpuri de desert

Cautam singur...

Drumul meu spre Crasma Dracului,

Cautam sa ma dezmierd.

Si-am gasit numai minciuni,

Numai povesti neauzite de ureche,

Am gasit numai drumuri false

Si pe mine cum stam de veghe.

Si-am intrebat pe pacatosi,

Am intrebat tare pe cei ce mor;

Am cautat singur...

Si inima-mi sta sa-mi moara,

Intr-un pahar gol.

Acolo stiu ca imi e locul

Caci sunt un monstru ca si voi!

Vreau sa nu mai simt ca ratacesc

Sa mor linistit si stingher,

In niste asternuturi moi.

Spune-mi tu, trecatorule intamplator,

Spune-mi tu omule span:

Unde-as putea sa mor ca un muritor!

Arata-mi drumul...

Si deseneazami-l in palma

Tu, om span, aratami-l ca te omor!

Si stam asa in capul locului,

Cu otelul infpit in span

Dirijandu-l sincer sa mi-l arate

Drumul drept spre Crasma Dracului.

"...and that is also why I can not give that painting back."

J.Q: "You see that packet of Virginia killing sticks in the end of the piano?"

P: "...Yes..."

J.Q: "All you need to know about life is retain within those four walls.

You will notice that one of your personalities is seduced by the ilusion of grandure; the gold packet of king size with a regal insignia, an atractive implication to all glamour and wealth. A settled sugestion that cigarettes are indeed your royal and loyal friends. And that Pete: Is a lie!

Your other personality si trying to joy your attention, to the filpside of the discussion. Written in boring bold black and white is the statement that these neet little soldiers of death are in fact trying to kill you. And that Pete: Is the truth!.

Oh, beauty is a beguiling court of death and I'm addicted to the sweet picture of it's siren.

That, that starts sweet, ends bitter and that wich starts bitter ends sweet."

Johnny Quid - piano scene form the Motion Picture "Rock'n'Rolla". A Guy Ritchie film.

" Vinovatii fara vina "

Oficial dezertez si imi dau foc la toate cartile ca sa nu risc sa imi dau mie foc inainte de toate. M-am saturat, imi ajunge! Am prea mult cap si apetit de cunoastere pentru programul zilnic care simt ca mi-a provocat deja reumatism mult prea devreme. Nu mai am nici un chef ca mi l-ati omorat voi. Vreau sa fac ceva util cu timpul pe care il dorm constant in banca iar si iar si iar. Cel mai urat e ca nici nu mai pot sa dorm cum se cuvine, adorm si cad in cosmaruri, ma trezesc si tot in cosmaruri dau, ies pe hol si dau de femeia de servici, din lac put si din put direct in rahat. Ca tot veni vorba de femeia de servici; sincer sa fiu daca as fi fost copil acum as fi avut copilaria... fututa, da, asta cred ca e cuvantul, nu prea conservator sau politicos, dar e cel potrivit.

Domnilor profesori, nu am nimic cu domniile voastre! Sunt constient ca materia e de toata greata si mizeria. Nu va cred nici comunisti, nici invechiti, nici fascisti, nici prosti, nici enervanti, dar mie mi-a ajuns. Scaunul ala ma omoara cu zile si simt ca e pe cale sa-mi provoace hemoroizi. Bine inteles ca unii s-ar putea sa zica ceva ce ar suna cam asa: "Da ce ai vrea? Canapea? Fotoliu?". Nu stimabile! As vrea un stimulent, cum ar fi: o discutie provocatoare, interesanta, in orice domeniu/obiect din orar, orice ne-ar putea antrena pe toti intr-o discutie. Pana si discutiile in domeniul politicii ar fi educative, dar, asta e, nu avem voie sa facem politica in scoala! Dar sa o aplicam da! Nu-i asa doamna/domnule X? Uite ca am facut-o si pe asta, am atacat pe cineva! Dati-mi in cap, torturati-ma, scadeti-mi puncte la purtare. Aflati necunoascuta X; sau nu.

Nu vreau un liceu modern, nici siguranta in liceu prin camere de spionaj, nici uniforme ca sa ma mandresc cu liceul meu si nici legitimatii pentru ca imi cunosc colegii si cei pe care nu vreau sa-i cunosc, chiar nu vreau sa stiu ca imi sunt colegi. Am nevoie de minti deschise in jurul meu. Sa nu fiu mustrat sau pedepsit pentru ca am niste flesh-tunneluri cu diametru de 1cm in ureche sau ca mai am orice altceva pe mine. "NU CONTEAZA CAT DE LUNG AM PARUL. IMPORTANT E CAT SI CUM GANDESC"! Chiar ati uitat asta? Sau trebuie mentionat ca nu se refera doar la par?

Eu chiar vreau sa inalt castele de gandire si chiar vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc si nu sa fiu tot oprit si batjocorit de domnul/doamna X. "Sunt un frate tanar care crede in dreptate, am ochi negri, dar am manile curate. Iubesc pletele si ploaia si camasile 'nflorate. NU RASPUND CAND MI SE-ARUNCA VORBE SPARTE! Un fapt fara importanta ma poate face sa sper!" Bagati asta in cap doamna/domnule X. Pun tot in balanta si nu mi-e teama de adevar si da , primesc palme dar nu ma supar pentru ca nu ma patati cu nimic si nici nu o veti face. Eu chiar sunt asa si asta fiind impotriva presiunilor, doctrinelor voastre si caderilor nervoase, lasate in ciuda voastra usor in urma. "Caci ploaia care va veni le va potopi pe toate!"

In memoriam Florian Pitis!

Frica

M-am invartit pe scena aceea la nesfarsit. Fara oprire, pe leaganul cortinei uitand de propaganda, de foc, de apa sau de paviment uzat. M-am invartit ca dobitocul, pana m-am dobitocit si m-am dobitocit al dracului de incapatanat. Ideea e ca nici publicul si nici scandurile ce gemeau sub picioarele mele nu scartaiau mai tare decat mintile mele impregnate mediocru cu absinth prost, administrat prost. Nu imi este frica de voi si nici de fetele voastre tampite! Defapt eu cred ca pe voi va sperie salopeta mea jegoasa de muncitor de rand.

Mi-am spart ochii si gleznele in amestecuri dobitocesti si incantatii copilaresti iar si iar si am asteptat sfarsitul lumii cu zambete tampe si galbene, cu degete inapte indreptate inspre orizont, cu venele umflate si cu parul nod. Evenimentle mondene importante sunt deja prea rare sau prea scumpe pentru buzunarele mele suierande asa ca stau in fiecare zi pe acoperisul operei si imi sparg sitcle de cap si mimez concerte la pian de Amadeus sau la vioara de Paganini, apoi gesticulez napadit de parkinson in toti peretii, la toti porumbeii si in toate directiile, mimand o pantomimica de Hitler.

Libertatea devine prea privata de noi sau devenim noi mult prea privati de libertate si din cauza chimiei abundente din spiritul nostru nepatat devenim profunzi si frumosi. Devenim respinsi, scuipati, internati, injunghiati sau uitati si astfel refuzam sa traim intr-un nou vis pe o alta pagina si scena se invarte cu tot cu noi inspre sfarsitul actului final. Publicul nu aplauda, reflectoarele nu cad pe noi, noi nu ne plecam in fata nimanui. Devenim prea profunzi pentru public si aici, aici nu pare a fi locul nostru, ne e frica acum. Ceva ne scartie sub picioare.

Ceva ne scartie sub picioare dragul meu prieten si nu e bine deloc. Trezeste-te podea nenorocita! Trezeste-te si spune-mi in fata ca ma urasti si ca sunt mult prea greu. Spune-mi ca eu sunt fiinta umana in plus pe care nu mai esti dispusa sa o suporti, injura-ma, scuipa-ma, da-ma jos. Hai! Fa-o! Sunt lucid sa stii, iar tu nu o sa imi iei nimic din ce e al meu. Chiar daca il voi scapa pe jos tot al meu va ramane. Tine minte asta! Nu esti in pozitia de a lua decizii, te calc in picioare de cate ori vreau eu. Stii asta!

Modelul meu in viata

Din nou nu s-a putut scurge o zi din viata mea fara sa simt produsul chitch si de toata scarba, defapt de tot rahatul uman cum imi sufla in ceafa si imi vorbeste balbait si incoerent incercand sa raspunda la intrebarile profesorului, dar fara succes. De ce? Pentru ca redusul mintal ce isi face intr-una poze la fata si la freza totem ca sa il vada printesele cat de cool e nu a luat in viata lui o carte in mana ca sa-i citeasca macar editura sau macar anul tiparirii. Pentru ca pentru redusul mintal scos pe banda rulanta de hairstyleistul cu 10 clase si cluburile cu "pretentii", Balzac e sigur un jucator de fotbal, iar revolutia a avut loc in orice an numai in 1989 nu.

Asadar astazi in jurul orei 13 un berbec cu aere de baiat fin, dar cu igiena orala atat de extraordinara incat cariile au facut si treaba stomatologului indepartand dintii de tot, despre care de altfel imi e rusine sa recunosc ca imi e coleg realata printr-re cuvintele balbaite ceea ce inseamna un model in viata pentru el. Nu pot sa citez in tocmai dar pot zice ca suna cam asa: Eu n-nu cred ca...ca putem, ca poate avea..aa...cineva... u-un model in viata. Pentru ca nimeni nu ii perfect siiii...eu cred ca.....trebuie sa luam de la toti asa cate ceva...aaa. de la toata lumea cum ar fi. De cand suntem mici. Apai bine mai berbecule care umbli cu pepita la brat si schimbi euro toata ziua de la mama din strainatate, nici nu stiu cum sa iti zic ca sa inteleaga si neuronul tau fara sa te doara capu si sa-mi zici ca te iau cu din astea. Un model nu e perfect, e cineva a carui munca, mod de gandire, fapte etc le admiri si iti servesc drept exemplu in majoritatea cazurilor si trebuie sa fie om in caz ca nu stii. Un model il ai in momentul in care ai niste orizonturi mai deschise si mintea la fel, nu exagerat, dar sa stii macar ce se intampla in jurul tau si tu nu stii talentatule care esti. Habar nu ai ce se intampla in lumea asta. Habar nu ai in ce fel de tara traiesti si sspui ca-i de rahat doar pentru ca te iei dupa turma cu are umbli si ti se pare un slogan rebel. Si tu esti un rebel nu-i asa? Habar nu ai ce putem pati in cativa ani, habar nu ai sa explici ce inseamna o revolutie sau mai ales ce e un razboi civil. Si daca o sa spui ca astea nu te privesc pe tine atunci imi scuzi te rog limbajul, dar dute-n mortii tai de om si mori in accident de masina si fane un bine si sfartecate pe tine si pe inca 4 ca tine de preferat mai prosti decat esti tu care incap in masina cu tine. Si ca sa-l citez pe Ciutacu: "tea-i nascut sa sari linia de tramvai care nu electrocuteaza", dar presupun ca habar nu ai cine-i ala.

Mi-e scarba de rasa ta de tarani medievali intarziati.Mi-e scarba ca intr-un an sau doi va luati permis de conducere, mi-e scarba ca in cativa ani mergeti la vot si habar nu aveti cine a fost Ion Iliescu inainte sa fie presedintele tarii. Mi-e greata si imi dau toate mesele zilnice afara cand va vad ca holbati ochii si nu stiti sa cititi doua cuvinte dintr-un text de Eminescu din manualul de romana. Mi-e greata si imi vine mai tare sa rad cand va vad ca salutati si abordati smecher cu incredere fete pe strada cu tot felu de replici neinspirate si total fara sens, crezand dupa aceea cu tarie ca i-ati atras atentie si ca sigur o sa vrea sa aibe vre-o tangenta cu voi, ba mai mult, sigur o sa se si culce cu voi.

Sunteti desi nu va dati seama pionii prosti ai unor pacalici mai mari care va lasa asa cum sunteti pentru propriul interes, pentru ca sunteti multi si IEFTINI si va aruncati cu capul inainte ca voluntari la campaniile electorale. Pentru ca va dau de baut si de mancat moca. Si prin minune voi formati tineretul partidului, in care tara trebuie sa isi puna baza. Si ei va arata tare si bat cu pumnul in piept si va arata iar cat de tineri si plini de asteptari sunteti. Dar sunteti niste cocalari prosti, lipsiti de bun simt, cultura, creier, gust si multe altele. Asa ca pana s-o trezi Romania din criza ia mai faceti voi o combinatie si mergeti in club cu ochelari de soare sa nu va orbeasca intunericul, mai uploadati pe net cateva 50 de poze cu moaca pe care o posedati sau care va poseda si cu firzura aia de turma ca oricum daca o sa muriti rapusi de viata tumultoasa, n-o sa planga nimeni dupa voi.