Pribeag

Prin stanci de munti, rauri si izvoare
Prin fum si timpuri de desert

Cautam singur...

Drumul meu spre Crasma Dracului,

Cautam sa ma dezmierd.

Si-am gasit numai minciuni,

Numai povesti neauzite de ureche,

Am gasit numai drumuri false

Si pe mine cum stam de veghe.

Si-am intrebat pe pacatosi,

Am intrebat tare pe cei ce mor;

Am cautat singur...

Si inima-mi sta sa-mi moara,

Intr-un pahar gol.

Acolo stiu ca imi e locul

Caci sunt un monstru ca si voi!

Vreau sa nu mai simt ca ratacesc

Sa mor linistit si stingher,

In niste asternuturi moi.

Spune-mi tu, trecatorule intamplator,

Spune-mi tu omule span:

Unde-as putea sa mor ca un muritor!

Arata-mi drumul...

Si deseneazami-l in palma

Tu, om span, aratami-l ca te omor!

Si stam asa in capul locului,

Cu otelul infpit in span

Dirijandu-l sincer sa mi-l arate

Drumul drept spre Crasma Dracului.