vineri, 13 martie 2009

Justitia e oarba. Noi nu!


Vreau sa multumesc in primul rand aproapelui meu pe care il iubesc atat de mult si care imi promite din ce in ce mai multe si imi recita prost un discurs scris de dracu' stie cine despre cum o sa ma scoata el pe mine din criza. Dupa toate astea ajung la concluzia ca daca m-as minti si eu, as fi un om fericit si daca m-as reduce la prostul gust si la gloata mizera care umple crasmele si cluburile de "lux" as fi un om si mai fericit, dar nu multumesc domnule senator, deputat, presedinte, primar, consilier, cocalar etc, nu multumesc, ma simt bine in elementul meu nefericit. Adevarul care mi se infiripa din ce in ce mai mult in cap e acela ca sunt un om destul de violent la urma urmei, primitiv la origini ca toti ceilalti si ca v-as asedia pe toti cu prima ocazie cu cocktailuri molotov, pietre si pumni, dar am totusi o ratiune mult mai curata decat a voastra, multumesc domnului si nu, nu o am asa datorita scolii. Nu, nu ies de pe bancile scolii zilnic un om mai bun, mai educat sau mai prost si nu inseamna ca ma droghez daca ma uit urat la un profesor sau daca am curajul sa imi exprim opinia care poate fi in contradictoriu fata de cea a colegului sau profesorului.


Stiu ca nu convine multor oameni ca fac parte dintr-o particica de generatie care gandeste si atunci cand se simte presata sau mustrata fara motiv deschide gura si desfiinteaza amendamentele false. Stiu ca nu convine nimanui ca suntem curiosi si ca cercetam toate variantele posibile ale unei povesti. Stiu ca nu vreti sa gandim. Dar cum noi ne-am obisnuit cu ideea sa fim tinuti sub papuc de la guvern pana la organu' care serveste legea si de la directori scolari cu idei invechite pana la profesori frustrati de faptul ca nu mai pot pocni elevi dupa voie asa va trebui si voi sa va obisnuiti cu ideea ca noi vedem, trecem prin cap, notam, tacem si asteptam momentul potrivit. Si vorbesc in numele a multora ditre noi cand spun ca momentul potrivit nu va fi prea placut si nu, noi nu vom rezolva nimic cu pumnul sau bastonul din dotare desi asta ar fi cea mai usoara cale. Nu, mai intai a fost cuvantul! Si continua sa fie, caci nu ne puteti lua vorbele din gura, gandurile, ideile, pasiunile sau dragostea. Nu, veti vedea odata si odata ca bastoanele de politie, spreiurile paralizante, pumnii, picioarele si presiunile "legii" nu vor mai folosi la nimic.


Invadatorii trebuie sa moara! Si nu de moarte buna omeneasca. Invadatorii nu se vor linisti niciodata, nu vor lasa niciodata armele jos, nu-si vor retrage niciodata fortele armate din teritoriile noastre. Invadatorii nu vor fi niciodata facuti din carne vie, cizme lustruite, unforme calcate la dunga, flamuri, cai sau tancuri. Invadatorii vor iesi mereu din cuvinte, din idei, din obsesii, din ura sau din invidie. Invadatorii nu vor iesi niciodata din uneltele de razboi ci din maestrii papusari. Invadatorii vor muri, iar cei care le-au stat impotriva vor dainui.


Temeti-va de noi, comunicati cu noi, iubiti-ne. Nu va suntem dusmani, dar va vom fi daca trebuie! Datorita voua societatea sa format ca o piramida cu susul in jos, iar noi tinem varful greu si credeti-ne cand va spunem ca nu vreti sub nici o forma sa-i dam drumul. Nu ne fortati sa devenim varf de lance, nu ne fortati sa iesimi in strazi caci piramida va cadea si invadatorii vor muri, iar noi nu.

joi, 5 martie 2009

In Memoriam


Totul incepea ca intr-un fel de rutina: un rasarit pe plaja dupa o noapte cu multa bere si dans primitiv la Stuff, stand in fund pe plaja de preferat tinand in brate o oarecare domnisoara, o bere de dimineata, ceva mancare de la Turcu, o cheta mica acolo pentru o apa plata in caz de vrei sa te trezesti din mahmureala mai bine, daca nu aveai somn nici dupa astea puteai sa motai usor si linistit pe vre-o banca din Expirat sau in hamacul din Tequila Sunrise. Ziua decurgea la fel de pasnica si plina de fericire neexplicabila pentru fiecare: baie in mare constant, un pic de miscare pe plaja, asta insemnand fie volei, fie fotbal, fie putin innot, fie un cross la pas incet pana la cel mai apropiat stand cu bere rece sau hamsii calzi. Seara decurgea ceva mai diferit din punctul de vedere al intensitatii luminii, dar nici de cum al temperaturii apei, aerului sau supraintensitatii populatiei.


S-au petrecut toate iar si iar incat nu se mai gandea nimeni ca o sa se termine, dar nimic nu e vesnic deci nici Vama Veche nu e si uite cum sa dat la fund si s-a imprastiat peste tot toata "miscarea" neohippie care striga odata tare sa auda toata tara, "SALVATI VAMA VECHE!". Daca s-ar fi ales praful ar fi fost bine ca am mai fi avut inca o bucata de Vama, dar se alege asflatu, hotelurile de 3-4 stele, discotecile pentru oi etc, adica pe scurt mediul de dezvoltare pentru toata cocalarimea din Romania.


Cine nu a vazut asta venind si-a furat singur caciula si acum in fata faptului implinit s-a lovit si mai tare cu capul de bara de sus pe care scrie mare PROIECTUL DE DEZVOLTAREA A MARII NEGRE sau cum s-o numi acest mare circ. Ca sa nu cumva sa spunem ca nu a dat nimeni explicatii vine un nene anume si ne zice ca totul se face din fonduri europene, ca e o pista de biciclete, ca e la urma urmei proiect european. Eu personal ma gandesc ca domnul care a declarat asta nu a auzit de internet si poate nici de calculator pentru ca acum cateva luni bune poate chiar un an pe foarte multe siteuri erau stiri care relatau clar ca UNIUNEA EUROPEANA a facut scandal la Vama Veche in frunte cu primarul din zona pentru toate terasele aparute peste noapte si pentru toate umbrelele si sezlongurile si mai ales pentru cladirille car se aflau inca in constructie. Dar a venit vara, in Vama, la soare, s-a adunat toata lumea din toata tara si chiar si de peste granita, nici o schimbare, nimic miscat. Am inchis cu totii ochii si neam facut de cap ca de obicei ceea ce nu ca ar fi fost ceva rau, dar sper sa putem inchide ochii si de acum incolo cand o sa fim si mai scuipati si injurati de redusii mintal car vor veni cu toata familia de tarani sa le arate cum e la mare si sa vada cum e la rockari ca punkeri sau drum'n'bass-eri nu pot pronunta inca.